Twitter Gplus RSS

Seria I – Atelier 1


Atelier de creative writing (1)

Din toamna lui 2002, Phantasma – Centrul de Cercetare a Imaginarului de la Cluj gazduieste un atelier de creative writing pe literatura onirica. Studentii participanti au fost mai multi decat cei prevazuti: cativa dintre ei s-au deselectat prin faptul ca au dorit sa fie doar spectatori, nu actori. Or, un atelier de creative writing presupune exclusiv participarea activa in producerea unor texte pe loc. O alta selectie minimala s-a realizat pe baza primului test: studentii (majoritatea de la Facultatea de Litere, dar si de la Psihologie, Stiinte Economice, Informatica, Filozofie) au trecut prin proba focului atunci cand li s-a dat sa imite celebrul poem Vis al lui Mihai Eminescu. Li s-a cerut sa-si transcrie cel mai obsedant cosmar pe care il au (daca este cazul), intr-un poem de treisprezece versuri (fix), imitand mecanica, ritmul, imaginarul si constructia poemului eminescian amintit. in urma acestui test, au fost selectati saptesprezece participanti pentru atelierul de creative writing pe literatura onirica.
in ceea ce urmeaza, voi prezenta poemele si imaginarul catorva dintre cele mai reusite poeme “produse” in urma primului test. Tin sa precizez ca, partial, ele imita ironic poemul eminescian (si, implicit, se raporteaza ironic la tema testului), dar o fac respectand structura si mecanica acestuia. Cu alte cuvinte, onirismul cosmaresc al lui Eminescu din poemul Vis este mimat cat se poate de rational, chiar daca, pe alocuri, participantii si-au transcris si propriile obsesii.
(Ruxandra Cesereanu)

Cristina Chirtes
Cosmar

De nicaieri, in cete lungi si stravezii
Veneau pe nesimtite cei din mine
imbratisandu-se cu ochii mari si vii
in somn adanc, curgandu-mi lin prin vine.

Acorduri vechi, in picuri aurii
Se strecurau prin noapte, scanteind
Dar vai! O soapta auzeam prin vis
Si scufundandu-ma, simteam pierind
Si muzica, si soapte, si lumina.

O liniste-nghetata, ca un strigat
Si o tristete fara nume. Sfasiata,
in van se rascoleau cernite.
Caci disparusem, far-a ma putea trezi. Vreodata.

Cosmin Perta
/fara titlu/

in zarea trist-a primaverii
incovoiat sub stropi de apa
Statea robit sub manta serii
Copilul ce visa in graba:

Paianjeni mari cu burti de fier
Calcand pamantul sub picioare,
Scarboase goange care-ti cer
Femei gravide spre nascare,

Biserici strambe ca grumazul
Ce se indoaie sub altare
Si popi nebuni care necazul
Si-l varsa printre cruci de sare…

Statea copilul si visa…!

Am selectat pentru cea dintai prezentare a atelierului de creative writing doar aceste doua poeme, nu fiindca ele ar fi desavarsite (nu este cazul), ci fiindca autorii au respectat (pastrand, in acelasi timp, o minima distanta ironica, asa cum am spus, fata de poemul eminescian luat ca model) tiparul si structura impuse spre a fi imitate. Majoritatea celorlalte texte au avut o structura vizibil infantila si amatoristica, desi imaginarul a fost destul de puternic in cateva dintre ele. Cosmarurile transcrise s-au axat, de obicei, pe visuri de deces (ingropare de viu, inec, ardere, visuri cu revenants), visuri de obstructionare a miscarii (neputinta de a fugi), de cvasi-decorporalizare, visuri de cadere si visuri despre vid (acesta din urma a fost scris de un nevazator). A existat chiar si o incercare de delir pur, din pacate ratata in final. Cateva versuri din acest delir (al Ozanei Budau) merita, totusi, notate: “Pali-reflectate clipoceau funerare/ luminile veioze de la reanimare./ Nimeni nu ma auzi scuipand din corzile vocale.// Saream din luntre-n punte,/ din casa pe masa,/ ma lichefia o convulsie grasa.// Cerebelul meu e un hotel/ citem in cartea cu sudori de otel.” (mai departe poemul deraiaza din toate punctele de vedere, adica la nivel de constructie, imagine, stil).

 
 Share on Facebook Share on Twitter Share on Reddit Share on LinkedIn