Twitter Gplus RSS

Seria I – Atelier 4


Atelier de creative writing (4)

in cadrul celui de-al patrulea atelier, poemul analizat a fost Extraordinara somnolenta a parului de Virgil Teodorescu. Versul-cheie a fost gasit ca fiind “in aceasta sectiune de fantoma am visat si am locuit multa vreme”. Au fost identificate ca emblematice lipsa de punctuatie a poemului, precum si faptul ca el putea fi citit si de la sfârsit la capat (alcatuind un text la fel de integru ca si cel de origine). La nivelul imaginii, poemul era stratificat in imagini halucinatorii, amestecate cu imagini absurde.

Tema primita pentru poemul de scris pe loc a fost aceea a parului (am ezitat intre par si mâini); cu precizarea ca poemul sa aiba versuri lungi, fara punctuatie, iar versurile sa fie interschimbabile, poemul rezultat putând sa fie citit si de la sfârsit la inceput.

Iata câteva texte din care am retinut imagini. “impartind cu fiecare geana zgura de scrum/ Dupa care tunetul se prelinge cu cea mai neintâlnita prezenta de spirit/ Si pernele de puf incrusteaza mult râvnita gaura de sarpe/ indemânarea unui imblânzitor de hiene/ Vâscozitatea lui ametitoare/ Toate supuse aceleiasi perechi de sireturi chinuitoare cu iz de cristal ” (Flaminia Robu). “Parul ei flambat de extraordinara dexteritate/ a focului negru cu gene de jar// tusea clovnului pe lama rece si ascutita era/ precum slaba intindere a mâinii cu degete scamoase/ cu par despicat in doua armate cazute” (Cosmin Perta). “Acolo unde stau patitii la margine/ De la stânga la dreapta, de la una la alta/ De care nici pleoapele coapte/ Nici jupânesele lor nu par sa fi aflat/ Ca intârzie caderea parului ca o statie de autobus/ Totul are proximitatea domestica si calina a carnii/ impuscând electric/ Lânga un oposum zbârcit de experienta care crede a mai convinge adolescentele neutre” (Rares Craiut). “Radacini de melci si gheare de rachita invaluite-n/ pâsla imi stau la macerat/ uleiul intra-n sticla/ infasurat in caramida/ si ciumpavitul par fundite iar vomita/ Cianurile maseaza vidul culcat de-o zi in pod/ Eu calc pe-o rigla muribunda/ din perne ies dihanii podoabele-ncâlcesc/ gheare cu os am impletit cu larve fara gura/ Cadelnite murate mai mângâie” (Mirela Balas). “Imediat cum mintea lumina ajunge/ in locul unde clestele sfârteca/ La fel si mâinile salbatic au calcat-o/ in aceste nebanuite grote ale inimii in care a locuit o vreme/ Si greutatea paiului de cristal ce se arunca intr-o prapastie/ Nici soarele focul de stele nu izbuteste sa viseze/ La fiintele negre cu taieturi ale fierastraului de ceara/ ocrotit de timpul pe care/ Ametitoarea agerime a parului nu-l descifreaza/ Cer oglindit in propriile mantii” (Petronela Miron).

Si acum iata textele care s-au dovedit a fi poeme aproape integral.

 

 

Alina Maistru
Despre par si alti demoni

nebuni ies din mine cântând la acordeon

ascunzându-si fata ciopârtita in sertare de ghips

in parul manechinelor incremenit in izbire

sunt singurii ochi cuminti paraleli batuti in cuie

pe stinghia de lemn stau si râd si plâng

aroma roscata stivuita in lazi inca vibreaza

spart tramvai imi goleste creierul invelit in paturi de par

alunec odata cu el masuratoare de timp femeie altadata

vad fosnet cazând albastru faras ce linge fortat

nici rânjet nici biruit si clopote sparte

stingher odihnind in iatac coboara de sus

pe vita de arama frumosii mei vorbesc nimanui

intr-un geamat de tobe intr-un suflu de viermi

incolaciti clocotind hemoragie de par

 

Andrada Fatu-Tutoveanu
Pletele rupte cu milioane de degete

Astept sa ma cheme caii nebuni cu degetele intinse

Catre miresele negre ale obrajilor facuti din lapte si frunze

Craniile tuturor cailor verzi care mi se nasc

intre pletele rupte cu milioane de degete inclestate in podul cu vechituri

Tunde-ti de pe pereti dintii alesi cu grija si maruntiti

Ca sa ma predau incaperii cu banci rosii de carne

Mi-au plecat bratele cele cinci prin aerul toxic

Au crescut ochii tai albi intre hergheliile

Genelor mele ridicate incet din nisip

Smulg toate tumorile

Revolta picioarelor mele zburând prin acid

Cauta, cauta rândurile de matase

in pielea ta de planta moarta si albastrita

Lovind animalele mici si pestrite din porii tai

Cu foarte multa rabdare cu furculita scoasa

Oprind nisipul care pleaca mereu

 

Lavinia Braniste
Eruptia oului verde

indosariez intre aripile amputate ale ingerilor

Firele de par cald ca transpiratia alunecând

Pe dintii cersetorilor desirati de masinile de curse

Biletul de tramvai se piaptana in oglinda retrovizoare

Din care erupe de Pasti oul verde din iarba

Unde oamenii isi tin mustata de duminica

in formol timpanele coapte se strica mai repede

Ca viermii rosi de parul plantat de bunicul in crestet

in care caii topiti se incurca in intestine

Cu care Dumnezeu se coase de cortina

Râsul schiop se impiedica de treptele bisericii

Si altarul crosetat din barba pictorului care iese la spalat

Când ploua cu fulgi de sapun clocit de stolul de cranii

 

La o saptamâna dupa aceasta sedinta, una dintre participantele la atelierul de creative writing (care lipsise la seminarul pe poemul lui Virgil Teodorescu), mi-a adus un poem scris in afara atelierului, dupa tehnica Virgil Teodorescu si intr-un timp limitat (patruzeci de minute) pe tema parului (autoarea se interesase de tema de la cei care fusesera prezenti la respectivul seminar). Iata poemul rezultat, desi el nu este un text pe tema parului.

 

 

Cristina Novac
Lorelei

 

in loc sa o asculte cum isi ascute coama

Si isi piteste castitatea sub stropi fierbinti de sare

Lor le placea sa ingroape iarba

in pamântul carnii

Pe care o stoarce maestrul

intre vrafuri de timpane mustind in gol

Sa se rasfete in amurgul cleios

Urlând ca degetul cel mare nu va mai fi retezat

Dar tobosarul surdo-mut plescaie

Ca galbenul fructului putrezit intre coapse

Nesupusii evadau cu lama bisturiului fosnindu-le prin teasta

Aduceau ofrande cocoloase acre de epidemii

Sub rânjetul feciorelnic al colectionarei de scalpuri

 
 Share on Facebook Share on Twitter Share on Reddit Share on LinkedIn