Twitter Gplus RSS

Seria I – Atelier 9


Atelier de creative writing (9)

in cadrul celei de-a noua sedinte, autorul supus atentiei a fost Leonid Dimov si poemul sau Vis septentrionic. Nu a fost vorba despre descuamarea vreunei tehnici onirice, in acest caz, intrucât cel deliroid era subiectul insusi al poemului: o calatorie fantasmatica in Nord, pe o nava de lupta având toate datele unei corabii-fantoma. De aceea, dupa comentariul succint al poemului, participantii la atelier au primit ca tema de lucru calatoria fantastica (himerica, exotica, absurda), intr-un text care trebuia sa aiba o structura narativa. Nu am indicat vreo limita de versuri, dar am solicitat in mod special crearea (confectionarea) unor cuvinte noi. De asemenea, am specificat intentia ca textele produse de data aceasta sa fie mai putin axate pe latura sumbra a inconstientului adus la suprafata, cât pe una nebunesc-voioasa, scopul fiind obtinerea in eprubeta a unor poeme simpatice. Lucrul care li s-a parut cel mai greu participantilor a fost cerinta ca textul produs sa fie scris in versuri cu rima. De aceea, nu toate textele au fost izbutite, multe dintre ele schiopatând. Doua texte voi reproduce aici integral, chiar daca ele nu sunt intru totul izbutite: poemul lui Teofil Pintilie si fabula absurda a lui Rares Craiut (desi aceasta din urma are un umor riscant, totusi). De asemenea, transcriu aici textele cu balastul aruncat ale Alinei Maistru, Petronelei Miron si Mirelei Balas. Nu in ultimul rând, transcriu textul pe care eu insami l-am scris, pe aceeasi tema, odata cu participantii la atelier.

 

 

 

Teofil Pintilie
Calatorie

Când m-am dus pe marginea camionului din Rasarit,

Am curatat drumul cu nisip atipit

Am ramas cu fruntea lipita de motor

Pe malul unei balti baltind in Ecuador.

Balta bruna brunindu-mi bagajele

Pe când eu desenam pe portiere mirajele

Pâna mi-au spus soferii de taxi

Cum as putea sa ajung la Codobaxi

Unde inca nu incepe Amazonul

Fara bagaje, doar cu camionul

La Urubamba, fetele la scaldat

Si-au luat fiecare frunzele in mâna si au fugit in sat

M-am oprit cu o roata in râu la parada

Caci au iesit toti miracolitii sa ma vada

Am mai vazut eu metisi si la Majorca

Dar acum mi-au napadit pustii lor remorca

Ma tem ca o sa vrea sa mi-o fure

Asa ca accelerez prin padure

Si ei ma urmaresc calare pe-un iac

Când dau cu capul de orice copac

Si-am fugit eu si-am tot fugit

Pâna in râpa unde-am stat sub cabina cu gâtul sucit.

 

 

Rares Craiut
Scolara

Am urcat in liftul scolii sa calatoresc

Si pe toti acesti cetateni sa-i urmaresc.

Urc in lift si stupoare:

Liftiera e o … geto-daca.

“Am o pasiune pentru butoane!”

Declara ea amabila

Lasându-mi o impresie durabila.

Undeva la doi algele au lectii de psihogravura

Tinute cu inflacarare de o codobatura.

La sase clubul cititorilor profesionisti

Se intruneste cu cel al cititorilor metalurgisti

Taioare si salopete

Ochelari si caschete

Cântece si voie buna

Usile se inchid

Si abia la opt se deschid

Unde urca un profesor-arici:

“Repede, ma grabesc la scârbici”.

Pisicile culte de la 12 l-au invitat pe

Behemot la ele

Acum beau ceai si servesc chiftele.

La fiecare etaj, liftierul

Face apelul: “Atentie la deste!”

Inutil ii spun:

“Baiete, fii bun …”

Pe la 73 m-am fript:

Ace, brice si popice urca grabit.

Stau nemiscat ca la dentist.

“Trebuie sa cobor, stimabililor, ma iertati

Dar voi … si situatia … ma iritati!”

La coborâre dau sa iau autobuzul

Si ma vad in retrovizorie

Purtam la gât cu glorie:

“Acest deste, calitatea intâi”.

 

 

Alina Maistru
Maroc

Am intrat in nisip pâna-n gât deodat

pe uscat sandalele mi-au lunecat

miraj nu era, marocan ma simteam

pestisorii-n hamac, lucrul cel mai bizar

ma vedeam babuin, camilar pântecos

si dansau in jurul meu tot mai mieros

serpoaicele vulpi mai intins mai desprins

in desert chibzuiam sa ma dezlipicesc

de ghidusele trililinde sa ma pansez

au venit lânga noi musterii, imparati

cugetând cugetam cugetau cugetati

si-au trimis mesageri la al saselea ceas

la al doilea le mincam prajite-n sanda

triste scoici ma-ntepau ma trezeam camilând

intre cinci cocoase de girafa hodinind

numarând magari zeci, apoi o mireasa

valul sidefos si coama-mi vârtoasa

nisip intre unghii imi ramase marocan

descamilând am intrat in pielea-mi de pustan

 

 

Petronela Miron
In mijlocul ecuatoreselor

 

Dusa de intuneric pe valuri sticloase, razlete,

Ajunsesem sefa unui trib de ecuatorese.

Purtam la sold o fusta din oase albastre,

Aveam pe cap o coroana de astre,

Margele de Kiwi mi-atârnau pe piept,

Pielea mi-era vopsita cu violet.

Femei bronzate alergau spre mine, ma-nconjurau,

Se prindeau de mâini si-n pas de dans

Ma purtau prin padurile de ananas.

Când eram departe, lânga cel mai batrân baobab,

Ma legau cu liane strâns de copac,

Mâinile lor negre spre mine le-ndreptau,

Cereau puterea ce luna si stelele o au

Pentru a deveni venerate mirese.

Dupa ce-si spuneau rugaciunea urlata

Cântau in tobele din piele rascoapta,

Rupeau apoi cu dintii lianele din jurul meu,

Spalau cu mâl verde corpul meu

Ma luau in brate si spre nourii intunecati

Ma ridicau printre stropii de ploaie mult asteptati.

 

 

Mirela Balas
Un peste pe Câmpul Opalin

Alergam pe Câmpurile Opaline, invaluite-n piei de-argila,

prin pete mari de ceata colorata,

Alergam cu talpa-ncatusata

in liana harpei vibratila

Inhalând vapori de mandarin si de lichior,

alergam mereu, mereu impiedicat

spre impletirea aureolelor.

Atingeam apoi fetisul inecat in luna,

boboc ademenit de glasul osos din covor,

Atingeam fetisul potcovit si sonor,

el ma purta intr-un abur de-absint,

in luntrea-mpresurata de flori mari de argint,

in dansul faiantat de alice,

in caderea de zaruri, de popice,

Alergam patinând pe acrul mercur,

colorându-mi solzii cu rosul de-azur,

Alergam mai mult ca un delfin,

inotând in aceleasi Câmpuri Opaline,

in acidul laptelui venal,

in somnolenta miezului de cristal,

in globul pierdut la reflux,

când s-a retras câmpul in apa

si crusta sidefie mi-a cazut pe ceafa,

Iar eu nu voiam sa fiu peste

Cel putin nu legat cu sireturi de cristalin

Eu nu voiam sa fiu peste si nu vroiam sa fiu nimic,

Si mai ales nu intr-un câmp inundat de-opalin.

 

 

Ruxandra Cesereanu
Papuasia

Nu despre papusi voi vorbi acum

caci prea adesea le-am facut capetele scum

in copilarie pe când aveam mustati desenate pe fata

desirând povesti lungi cu picioare de ata.

Nu despre papusi voi vorbi acum

ci despre Papuasia, tara cu cercelati de fum

unde femeile si barbatii au soldurile incinse cu palmieri

pe mâini si pe gât zarindu-li-se dârele fierbintelii de ieri

când febra halucina peste colibele de stuf

unde Dumnezeu insusi transpira, smotocindu-si divinul zuluf,

Papuasia, tara a elefantilor pitici cu trompe de balerina,

cu batrâni samani si paduri mirosind a heroina,

Papuasia, zona psihedelica a felinelor smede si aurii

despre care mesmerizam in noptile din cladirile comuniste fara bucurii

trezindu-ma cu Steaua Polara in crestet ca un sfânt traznit de un fulger tropical,

ploile torentiale imi inundau cerebelul zbatându-se ca un aligator bicefal.

Si uite asa in fiecare noapte cu Papuasia in sânge si in oase

zgâriam vise confectionate cu limfa albastruie,

zdrentuita la margini de senzatii stufoase,

pe când fete cu cingatori de-argint si ochi hipnotizati

se incolaceau in jurul unor tigri dungati, dar si foarte blazati,

calarindu-i prin padurile tropicale fosnind de atâta verde tendentios

in care ma rasturnam cazând cu tot cu delirul meu stroboscopos.

Papuasia, cântam, tomorrow is another day,

samanilor, unde as putea sa-i mai gasesc acum pe ahei?

Sa cucerim impreuna tinuturi, caci lui Ulise i-ar fi placut sa fie papuas

printre atâtea femei zemoase, cu subsuori acrisoare si cu miros de cal abras.

Papuasia, tara cu dinti de fildes si cu surâs laptos de somn,

catre tine ma-ndrept acum purtând in cutiuta din creier

un animal himeric, pre numele sau mic holomn.

 
 Share on Facebook Share on Twitter Share on Reddit Share on LinkedIn