Twitter Gplus RSS

Paul Foucart: Misterele de la Eleusis


Paul Foucart
Misterele de la Eleusis

Traducere de Maria Matel-Boatca
Seria Religia greaca si cultele de mistere

Cultele de mistere sunt unul din cele mai importante fenomene religioase ale antichitatii. Fata de religia oficiala care aducea un cult public divinitatilor poliadice clasice, in beneficiul cetatii si al cetatenilor in aceasta viata, cultele de mistere propuneau o serie de initieri individuale sau colective care promiteau o soarta fericita in viata de apoi. Misterele lui Demeter si Persefona, Isis si Osiris, Cybele si Attis, Mithra, Sol invictus, alaturi de diversele sisteme orfico-pitagoreice, dezvoltau o soteriologie si o eschatologie mistica. Cel mai vechi dintre acestea, Misterele de la Eleusis, devenisera o institutie panhelenica, servind drept model pentru cultele misterice ulterioare. imbinand rituri arhaice de fertilitate cu rituri de initiere postmortem, ele isi au originea in civilizatiile preclasice, in Grecia myceniana sau poate chiar prehelenica. Studiul lui Paul Foucart emite incitanta ipoteza, formulata deja in antichitate, dupa care cultul eleusinic isi are originea in religia egipteana. Desi cercetarile ulterioare au infirmat aceasta teorie, Misterele de la Eleusis raman o importanta sinteza descriptiva si informativa asupra cultului zeitelor pamantului si Hadesului.

 

 

Cuprins

PARTEA iNTaI
ORIGINEA EGIPTEANA A MISTERELOR

CAPITOLUL I

Opinia grecilor despre originea Demetrei. – Dovezi asupra raporturilor care au existat intre Egipt si lumea egeeana in al doilea mileniu dinaintea erei noastre: texte hieroglifice din timpul celei de-a optsprezecea dinastii; basoreliefuri din mormintele de la Teba. – Obiecte egiptene gasite la Micene, in Heraionul de la Argos, in Creta. – Obiecte de provenienta egeeana gasite in Egipt. – Urme ale influentei religioase ale Egiptului: basorelieful de la Haghia Triada din Creta. – Obiectele egiptene si statueta lui Isis din cele mai vechi morminte de la Eleusis.

CAPITOLUL II
Cum au putut grecii sa reconstituie istoria epocilor eroice. – Legenda lui Danaos; marturii ale autorilor greci si a lui Manethon; ruinele templului Herei argiene; originea cultului sau. – intemeierea thesmoforiilor, dupa Herodot. – Sosirea Demetrei in Atica legata de inventarea agriculturii. – Originea culturii cerealelor determinata de descoperirea graului si a orzului salbatic. – Asocierea primitiva a Demetrei cu Dionysos.

CAPITOLUL III
Caracteristicile comune ale lui Isis si ale Demetrei. – Demetra ii invata pe oameni agricultura. Sarbatorile agrare de la Eleusis; jertfirea celor dintai roade. – Demeter Thesmophoros instituie viata civilizata. Riturile Thesmophoriilor. – Rolul predominant al femeilor in cea mai veche parte a cultului de la Eleusis. – Demetra diferita de Terra. – Bunatatea ei fata de oameni. – La fel, agricultura si civilizatia i se datoreaza lui Isis. – Compasiunea zeitei pentru omenire. – Isis, protectoarea mortilor. Initierea adusa de ea asigura, dupa moarte, o soarta privilegiata in regatul lui Osiris. – Initierea revelata de Demetra garanteaza, la randul ei, tot o viata fericita dupa moarte, fara deosebire dupa merit. – Misterele constituie o religie noua, diferita de celelalte culte elenice si asemanatoare cu cea a Egiptului.

CAPITOLUL IV
Divinitati asociate Demetrei – Zeul si Zeita, cea mai veche forma a divinitatilor agriculturii, imitatie a cuplului egiptean Isis-Osiris – Transformarile acestuia in mai multe zeitati; Demetra Kore; Pluton, Eubuleus, Dionysos – Iacchos, diferit de Dionysos, este un simplu duh din ciclul eleusinian
CAPITOLUL V
Analiza catorva teorii asupra caracterului si originii Misterelor de la Eleusis
Sistemul lui Lang – Afirma asemanarea izbitoare dintre Misterele grecesti si cele ale triburilor salbatice: saculetele cu leacuri ale vracilor – Initierea – Legenda indienilor Pawnies
Sistemul lui Goblett d’Alviella – Folclorul – Spiritul graului – Mama holdelor – Riturile magice din preistorie asa-zis perpetuate in sarbatorile populare ale secerisului – Forma animala pe nedrept atribuita Demetrei de la Eleusis
Pretinsele asemanari cu religiile din Asia Mica si din Siria – Atributele primitive ale Cybelei frigiene – Zeita din stanca, domnind asupra fecunditatii naturii salbatice. Imaginile, atributele si cultul sau – Diferentele fata de Demetra – Legenda lui Attis – Cele mai vechi Mistere ale Cybelei modificate prin imprumuturi succesive din alte religii – Astarte si Adonis
Concluzia primei parti
PARTEA A DOUA
CARACTERISTICILE SACERDOTIULUI ELEUSINIAN
CAPITOLUL VI
Familiile sacre de la Eleusis: raporturile lor intre ele si cu cetatea. Hegemonia Eumolpizilor: atributiile si privilegiile lor -Kerycesii si alte familii sacre
CAPITOLUL VII
Hierofantul numit pe viata si desemnat prin tragere la sorti; conditiile cerute – Celibatul – Hieronimatul – Riturile de hirotonisire; costumul; atributiile – Lipsa unei doctrine secrete – avantajele si onorurile – Lista hierofantilor cunoscuti pana in epoca imperiala
Daducul – Dificultatile intalnite la numire – Pana la sfarsitul paganismului functia o detine familia Kerycesilor – Daducul continua sa fie implicat in treburile publice – Purificarea – Heraldul sacru – Preotul de la altar – Preotii subordonati
Sacerdotiile femeiesti – Cele doua hierofantide – Colegiul preoteselor – Preoteasa pe viata a Demetrei reprezinta cea mai veche religie de la Eleusis – Importanta si atributiile ei – Procesul impotriva hierofantului
Un catalog de pe timpul Severilor

CAPITOLUL VIII
Rolul magistratilor cetatii la celebrarea Misterelor. – Arhontele-rege si paredrii sai. – Cei patru epimeleti ai Misterelor. – Exegetii publici alesi exclusiv din cele doua familii, Eupatrides si Eumolpides, cei trei exegeti particulari ai Eumolpizilor. – Comisii. 
Strategul de la Eleusis. – Colegiul efebilor. – Corporatia artistilor dionysiaci.

CAPITOLUL IX
Istoria religiei de la Eleusis. – incercare de cronologie. – in secolul al cincisprezecelea, introducerea cultului Demetrei la Eleusis. – in secolul al unsprezecelea, colonii ionieni l-au adus pe coastele Asiei Mici si in insulele Arhipelagului. – in timpul acestei prime perioade, religia agrara: ceremoniile secrete rezervate femeilor casatorite. – Suprematia preotesei.
in secolul al saselea, intemeierea unor mistere noi, deschise ambelor sexe. – Organizarea sacerdotiului si a familiilor sacre. – Initierea. – Fixarea definitiva a cultului.
Nici scolile orfice si nici simbolismul nu au influentat in vreun fel Misterele. Imnul homeric in onoarea Demetrei: caracterul si subiectul acestuia. – El exprima traditiile familiilor sacre. – Doua puncte importante: ceremoniile sunt instituite de divinitate si, deci, sunt imuabile; virtutile lor sunt strans legate de pamantul Eleusisului.

PARTEA A TREIA
CEREMONIILE PUBLICE SI RITURILE SECRETE ALE MISTERELOR
CAPITOLUL X
Armistitiul sacru si spondoforii. – Initiatii, mystii si epoptii. – Mistere din ce in ce mai permisive, fara a se tine cont de sex si nici de conditia sociala. – Dovezi ale admiterii sclavilor. – Nu exista o varsta fixa; in general, adolescenta sau copilaria. – Cheltuieli de initiere. – inscrierea mystilor incredintata Eumolpizilor. – Initiatii.
Instruirea si pregatirea mystilor rezervata Eumolpizilor si Kerycesilor. – Nici o invatatura morala sau metafizica; totul se limiteaza la cunoasterea legendelor eleusiene, a simbolurilor etc. – Pregatirea rituala: post, abstinenta, serie de purificari, izolare in ultimele zile.

CAPITOLUL XI
Misterele Mici celebrate primavara la Atena, in templul din Agra nu sunt decat o pregatire pentru Marile Mistere. – Lipsa de informatii – Reprezentarea referitoare la Dionysos.
Marile Mistere au loc la sfarsitul verii, o parte la Atena, cealalta la Eleusis. Prima parte.
in ziua de 14 Boedromion, aducerea Obiectelor Sacre de la Eleusis la Atena. – Trecerea lacului Rheitos pe un pod. – Sosirea in cartierul Smochinului sacru. – Primirea solemna si conducerea la Eleusinion.
in ziua de 15, Adunarea. – Proclamatia facuta de hierofant. – Analiza interdictiilor din timpul Misterelor.
in ziua de 16, purificarea mystilor in mare si sacrificarea porcilor. – Izolarea mystilor.
in zilele de 17 si 18, Epidauria, sarbatoare aditionala, aniversarea introducerii cultului lui Asclepios in anul 421. – Construirea templului sau. – Procesiunea in onoarea zeului, asociat cu Demetra si cu Kore. – Al doilea sacrificiu purificator pentru intarziati.
CAPITOLUL XII
intoarcerea hierelor la Eleusis in a nouasprezecea si a douazecea zi a lui Boedromion. – Procesiunea solemna condusa de Iacchos. – Cortegiul. – Calea Sacra. – Smochinul Sacru. – Podul peste Kephision si gephyrisme-le.
Sosirea la Eleusis la lumina tortelor. – Dansurile de la fantana Callichiris. – Primirea lui Iacchos.
CAPITOLUL XIII
imprejurimile sanctuarului. – Campia Raria si aria sacra. – Fantana Callichoros. – Propyleele. – Locurile de pelerinaj.
Incinta peribolului interzisa profanilor. – Templul lui Pluton. – Templul Demetrei. – Sala de initieri; planul edificiului. – Porticul lui Philon.
Diferenta dintre dramele liturgice si initiere. – Ordinea probabila a ceremoniilor din a douazecea pana in a douazeci si doua zi a lunii Boedromion. – Panegyris-ul. – Adunarea Consililui Celor Cinci Sute si raportul arhontelui-rege.
CAPITOLUL XIV
Vocabularul folosit pentru a desemna diversele parti ale Misterelor.
Ordinea probabila a ceremoniilor celebrate in incinta sacra.
Obligativitatea secretului; rigurozitatea sanctiunilor. – Diferentierea necesara: era permis sa se vorbeasca deschis despre scopul initierii si sa se descrie fericirea rezervata doar initiatilor. – Marturiile concordante ale cronicarilor antici timp de mai multe secole. – Cu toate acestea, se impunea tacerea absoluta asupra a ceea ce vedeau sau auzeau mystii in timpul initierii.
in ce masura aluziile cronicarilor pagani si marturiile celor crestini pot sa ajute la cunoasterea ceremoniilor secrete

CAPITOLUL XV
Sacrificiul solemn din interiorul peribolului. – Preotul. – Cateva detalii asupra modului de a sacrifica.
Semnificatia actelor ritualice indeplinite de mysti: postul, consumarea de cyceon si de alimente scoase din cista sacra; acestea sunt semnul clar al uniunii contractate cu Cele Doua Zeite. 
Explicatiile lui Ch. Lenormant si ale Dr. Jevons.
Simtamintele mystilor in momentul intrarii in sala de initieri. Sentimentul religios exaltat de caracterul personal al raporturilor cu zeitatile Misterelor si de promisiunea unor privilegii sigure pentru credinciosi pe lumea cealalta.

CAPITOLUL XVI
Revelatiile facute initiatilor in telesterion. – Discutarea unui pasaj din Themistius, inteles eronat. – Calatoria mystilor prin infern dupa aluziile facute de carturarii pagani. – Analiza textelor lui Platon referitoare la aparitii si la cele doua drumuri din lumea subpamanteana. – O marturie a lui Lucianus. – Comparatia cu romanul lui Apuleius. – Obiectiile formulate de domnul Farnell. 
Trecerea mystilor prin Campiile Elizee. – Capela din anactoron unde sunt tinute Obiectele Sacre. – Acestea sunt aratate solemn de catre hierofant. – Presupuneri asupra a ceea ce erau Obiectele Sacre.
Comedia Broastele. 
Cum se putea preta arhitectura telesterionului la spectacole de initiere.

CAPITOLUL XVII
Initierea ar fi fost incompleta fara invataturi orale.
Interpretarea propusa pentru un pasaj contradictoriu din Aristotel.
Textele care atesta ca vorbele spuse de hierofant erau necesare pentru a completa instructia mystilor si a le oferi garantii certe. Ele constau in formule secrete care insoteau vederea obiectelor prezentate in timpul initierii.
Nici o informatie directa asupra naturii acestor formule – Ipoteza dedusa din compararea cu Cartea egipteana a Mortilor si cu Tablitele Orfice.
Cronicarii antici care au vorbit, in diferite epoci, despre initiere sunt cu totii de parere ca ea le asigura tuturor participantilor o viata fericita dupa moarte. Nu era o promisiune vaga, ci o certitudine absoluta. Ceremoniile si riturile pe care le-am studiat pana acum erau oare in stare sa le inspire mystilor deplina incredere si sa le garanteze ca vor intra in posesia acestei conditii privilegiate? Gesturile ritualice al caror caracter l-am definit mai sus, ca si consumarea de cyceon si de alte alimente din cista magica, erau semnele evidente ale angajamentului prin care mystii se legau fata de Demetra si Kore. Era randul Zeitelor sa-si tina promisiunile. Una din cele mai frapante manifestari ale bunavointei lor era revelarea Obiectelor Sacre si aparitia vechiului idol de lemn care iesea din capela ca sa-si intampine credinciosii.

CAPITOLUL XVIII
Initierea de rangul al doilea sau epoptia. – Se cunoaste un singur rit; prezentarea unui spic de grau. Nici una din explicatiile propuse pana in prezent nu este satisfacatoare. – La egipteni, valoarea religioasa a spicului de grau, talisman, efigie, simbol al lui Osiris, al mortii si renasterii sale. in Egipt si in confreriile isiace, doua initieri distincte, a lui Isis si a lui Osiris. – La fel si la Eleusis, initiatii de rangul intai ii sunt consacrati Demetrei, iar cei de rangul al doilea, lui Dionysos. – Rolul important al acestuia din urma la Mistere. Dovezi in sprijinul acestui fapt. – Moartea si renasterea lui Dionysos fac obiectul revelatiilor din timpul epoptiei, totul este rezumat in prezentarea solemna a spicului de grau simbolic.

CAPITOLUL XIX
La Marile Mistere, trebuie facuta diferenta intre ceremoniile de initiere si dramele mistice sau liturgice. – Caracterul ritualic al acestor reprezentari.
Rapirea lui Kore. – in privinta scenelor principale, marturia lui Clement din Alexandria este confirmata de unele amanunte mentionate de cronicarii pagani: Apollodoros, Proclus, Isocrate, Statius, Pausanias. – Diferente fata de imnul homeric.
Episodul respingator referitor la Baubo si unirea Demetrei cu un muritor nu erau reprezentate la Mistere. Ele figureaza doar in poemele orfice.
Drama lui Kore nu este menita sa ii intruiasca sau sa ii emotioneze pe mysti, ci este unul din riturile esentiale ale sarbatorii eleusiniene.

CAPITOLUL XX
Cea de-a doua drama este hierogamia lui Zeus si a Demetrei, reprezentati de hierofant si preoteasa – Marturiile aduse de cronicarii crestini ne permit sa reconstituim scenele principale – Dupa exemplul de la Eleusis, profetul mincinos Alexandros a introdus si el o hierogamie in misterele sale (Lucianus).
Scopul acestor reprezentari – Explicatia prin intermediul magiei simpatice nu este satisfacatoare.
Comparatia cu Egiptul. – Luptele rituale de la Abydos nu sunt o simpla comemorare a victoriei lui Osiris. infatisate in conditii comice de catre preotii templului, ele se reproduc in realitate in tinuturile paralele din ceruri, reinnoind victoria Zeului Bun asupra spiritelor rele, cu toate consecintele fericite care deriva din aceasta pentru pamanteni.
La fel si la Eleusis, prin cele doua drame mistice divinitatile repeta in fiecare an ceea ce au facut in timpurile mistice, iar cele doua daruri aduse de Demetra, agricultura si initierea, sunt reinnoite si confirmate. 

 

Recenzie

 
 Share on Facebook Share on Twitter Share on Reddit Share on LinkedIn