Locul ideal

Ce este captivant în această lucrare este felul implicat analitic prin care autoarea asumă chiar un fel de demers cosmogonic, de recreare a lumii într-un sens benefic și sacru. Ideile sintetizate ale altor cercetători, aplicate pe opera celor doi autori francezi, sunt ca niște impulsuri neuronale menite să catalizeze o vastă frescă măcar simbolic cosmogonică, de reîntregire a utopiei, paradisului, spațiului ideal. În subsidiar, tot simbolic, se găsește o încercare de exorcizare a destrămării, dezintegrării și catabazei pe care societatea contemporană le concretizează în varii contexte. J. M. G. Le Clézio și Michel Tournier râvnesc, prin scrisul lor, după cum demonstrează autoarea, să fie nu doar prozatori, ci și niște terapeuți subtili ai lumii din a doua jumătate a secolului XX.

Ruxandra Cesereanu

Poate că una dintre cele mai frumoase idei ale autoarei este cea conform căreia, pentru un scriitor, spațiul ideal este cel pe care-l creează prin scris. Scrisul, paginile sînt locul tuturor locurilor – cîndva concrete, devenite imaginare; locul identității, al nostalgiei și al proiecției, al suprapunerii timpurilor, al intersectărilor de toate felurile. Cartea e insulă, unde se adună tot ce trebuie salvat. O insulă plutitoare. „Locus Solus”, ca să folosesc titlul celebrului roman din 1914 al lui Raymond Roussel.

Simona Popescu