Petru Adrian Danciu, Demonologia basmului popular românesc
A aborda „mitogenul zmeului”, un motiv printre multe altele din basmul românesc, privit „între fenomenologie și hermeneutică”, în intenția unei posibile întoarceri în timp, deci ca istorie „inversă”, sau, cum precizează autorul, Petru Adrian Danciu, ca „arheologie spirituală”. Ne aflăm, așadar, în fața unui „obiect cultural” a cărui situare în actualitate este posibilă numai prin actul lecturii, dar raportabilă, când se urmărește aceasta, la un originar aproximat nu fără aportul intuiției operante, în anumite limite, în zona istoriei religiilor și, mai larg, a mentalităților. Rezultă, astfel, un construct ce ne apropie nu doar de suprafața limitat tematică indicată prin titlu, ci și de complexitatea dinamicii câmpurilor mitice și religioase aflate în atingere, cu finalitate în statornicirea credințelor, riturilor și a desfășurărilor mentalității în geografia Daciei după retragerea aureliană, pe durata primirii și adaptării creștinismului. Dar fiindcă ne aflăm la contactul cu o realitate spirituală care nu s-a supus și nu se va supune niciodată destructurării într-un regim absolut, definitiv și imprescriptibil, apreciem demersul ca fiind plasat pe terenul mai amplu și mai permisiv al culturii, sub acele auspicii care nu dețin autoritate în zona specializată a teologiei, ci în cea oricând deschisă prin funcția unui „cod enciclopedic” (în formularea lui Umberto Eco).
Cuprins:
INTRODUCERE
Capitolul I
METODA DE CERCETARE
I.1. Homo religiosus
I.1.1. Etnologie și folclor
I.1.2. Sociologie și antropologie
I.1.3. Teologia și istoria religiilor
I.2. Homo symbolicus
I.2.1. Hermeneutica
I.2.2. Fenomenologia
I.2.3. Imaginarul
I.3. Homo alteritas
I.3.1. Degradarea simbolului
I.3.2. Demonizarea cosmosului
I.3.3. Alteritatea alterată
I.4. Concluzii
Capitolul II
DECONSTRUCȚIE ȘI RECONSTRUCȚIE NOMINALĂ ÎN
IMAGINARUL MITOLOGIC SEMIT
II.1. Numele, de la „exist” la „să fie”
II.1.1. Creația, „oglinda” sau grafia Numelui
II.1.2. Grafia între magia vânătorii și magia pedepsitoare
II.1.3. Posesia divină, simbionul numelor
II.1.4. „Schilodirea zeului” sau furtul de nume
II.1.5. „Punctul”, între nenumire și numire
II.2. Logosul sau Numele care generează
II.2.1. Verbul divin sau Numele „solidificat”
II.2.2. Improprierea verbului și maleabilitatea nominală
II.3. Șamash
II.3.1. Imaginarul potențat în constructe nominale
II.3.2. Contextele modificatoare de construct
II.3.3. Sincretismul, proces „alchimic” al captivității
II.3.4. Șamash sau Samael „dezvăluit”
II.4. Samael, „otrava” creației
II.4.1. Imaginarul sacral și hermeneutica mecanismului istoric
II.4.2. Imersiuni teologice în imaginarul demonologic
II.4.3. Nihilismul gnostic, lipsa simbiozei creatului cu Numele
II.4.4. Personalitatea de tip „legiune”; variantele nominale
II.5. Smăul
II.5.1. Moesia și primul val gnostic – dualismul alexandrin
II.5.2. Erezia, construcție sincretică creștino-gnostică
II.5.3. Smăul, o rescriere basmică a miticului Șamash
II.5.4. Al doilea val gnostic – dualismul bogomilic
II.6. Concluzii
Capitolul III
MOTIVUL ZMEULUI ÎN CARTEA TOBIT
III.1. Motivul zmeului în cartea Tobit
III.1.1. „Tobit”, un construct basmic
III.1.2. Zoo-magia sau reverberațiile animismului
III.1.3. Asmodeu, constructul simbolic al zmeului
III.1.4. Sarra, o prostituată castă sau dezordinea începutului
III.1.5. Asmodeu, între demonomanie și demonologie
III.2. Oralitatea, vehiculul imaginarului popular
III.3. Captivitatea sexualităţii, între teologie şi demonologie
III.3.1. Migraționismul spiritual
III.3.2. Fenomenologia migraționismului idolatru
III.3.3. Salvarea sexualității prin basm
III.3.4. Ofensiva sexualității
III.4. Cartea Tobit, model regizoral pentru imaginarul popular
III.4.1. Defragmentarea sincretică a mitului și reconstrucția imaginară
III.4.2. Periodizare și construcție
III.4.3. Basmul, între necanonic și toleranță
III.4.4. Actul superstițios, de la dezaprobare la integrare
III.5. Concluzii
Capitolul IV
RITUL BASMIC, EXPRESIA ALTERITĂȚII
IV.1. Persoanele basmice, între dorință și putință
IV.1.1. Alesul și funcția jertfei
IV.1.2. Implicarea „pasivă” a actanților magici
IV.1.3. Victima, intrigantul și pacificatorul
IV.2. Alteritatea
IV.2.1. Zmeul sociopat
IV.2.2. Eu-Tu-Acela
IV.2.3. Tu, ca dovadă-eveniment a temporalității Eului
IV.2.4. Alteritatea ca efect al simpatetismului
IV.3. Povestea unui rit
IV.3.1. Moartea unui ritual
IV.3.2. Religiozitatea profanului sau spiritualitatea sacrofagă
IV.4. Concluzii
CONCLUZII