Twitter Gplus RSS

Seria I – Atelier 5


Atelier de creative writing (5)

In cadrul celui de-al cincilea seminar, am analizat tehnica delirului in poemul Marea palida de Paul Paun. A fost semnalata o oarecare tehnica cinematografica, realizata prin fluidizarea imaginilor si prin scurgerea fiecarui vers in versul urmator, prin molipsirea imaginilor una de la alta. Delirul lui Paul Paun, prin amploarea lui (si a poemului Marea palida), iesea, insa, dintr-un tipar exact, asa cum fusese cazul in poemele analizate anterior (apartinând lui Gherasim Luca, Ilarie Voronca, Virgil Teodorescu). Acvatismul poemului putea fi, insa, proiectat si la nivelul tehnicii delirului, prin “inmuierea” imaginilor.

Dat fiind ca Marea palida este, in subsidiar, un poem de dragoste, participantilor la seminar li s-a cerut sa produca un poem de dragoste, in versuri lungi, care sa se molipseasca unele pe altele, pe cât posibil cu ajutorul unei tehnici cinematografice, desi nu neaparat. Toate textele obtinute in eprubeta, cum s-ar spune, au produs câte un poem coerent (in sensul delirului, fireste) pe lânga balastul previzibil. Se pare ca poemul lui Paul Paun i-a stimulat vizibil pe participanti. Transcriu aici textele tuturor, dupa ce ele au fost eliberate de balast. Atrag atentia in mod special asupra textelor produse de Andrada Fatu-Tutoveanu, Cristina Chirtes si Lavinia Braniste.

 

 

Andrada Fatu-Tutoveanu
Plimbare printre papusi

Scotocesc orasul cu bratele mele taiate din cot

intâlnirea aceea dintre apele fetelor noastre goale

dintre caii absenti

Totul s-a nascut ieri, când am oprit ziua

ramasa intre ferestrele ninse de pe bratele scheletului meu.

Am construit o ceata-miasma, plouând intre palmele

noastre

Alerg prin aburul noptilor goale de degetele tale deschise,

marsaluind pe pavajele fara ecouri

Aproape ca scot din mine cu toate unghiile

Carnea albastra pe care-ai uitat-o in subteran

Sub lanternele demodate catre golul acela negru

Astept sa rasari cu picoarele tale incrucisate

din fumul unei tigari pe care nu stiai s-o fumezi,

cu bratele balanganindu-se,

cu zâmbetul tau de film.

Sap dupa tine prin firele parului meu alb

cu degetele in tacerea din care nu-mi amintesc nimic,

si, totusi, aruncam cu cutite negre de circ

si, totusi urlam ca niste paduri

curgeau dansurile noastre din miscarile gurilor

care urau si zâmbeau printre lamele verzi

scoate cu bratele tale de apa incolacita

si fugi de zilele pe care mi le dadeai

am sa ma preling catre cladirile fara geamuri

am sa ma asez in bancile mobilate sumar de

liniile trase prea drept in caietul tau

Initialele curgeau una in alta in goana aceea

speriata a cântecului de seara

ca sa mai ravasesti din nou

dansul absent de sâmbata seara

când cutreier prin toate strazile fara masca

Caut cu bratele mele taiate din cot in cosul cu

ingeri nehotarâti

Bucura-te stând impaiat in galeria ta goala

pe când impungi trupurile galbene

care inca respira in aerul vid

eu cânt fals,

linia de tramvai

simuleaza muzica clasica a drumurilor pustiite

 

 

Cristina Chirtes
Apropierea prin aer

Zadarnic ascuns indaratul pielii lasate

in atârnare

esti

un casalot in deriva pe apa uscata.

 

Arunc râzând dupa tine cu urcioare care se frâng in balti rosiatice

O pasare trece pe rând prin noi, inspre

pestele care ni s-a inecat in sânge.

 

Ma uit la scurgerea ochilor tai peste obrajii

sapati in santuri de cauciuc

 

imi raspunzi cu un zâmbet de ceara prelinsa

in vreme ce eu incerc sa te apar de calul transparent

iscat din apele oglinzii.

 

Cuvintele ni se topesc in helestee

intre fecioare vinete agatate de ramurile vreunui copac subacvatic.

 

Ne apropiem in barci de hârtie care se indeparteaza

pe fluvii de lapte.

 

 

Lavinia Braniste
Poem

Dmineata rod masa pe care tu ma scrii

Cu dintii

Si ochiul de la spate infundându-se in penele din coasta ta.

Nu a plouat niciodata mai incet

Ca acum.

Lacrimile din coltul gurii se gândesc

La talpile tale incoltite si la negrul de sub unghiile mele

Sub care zace initiala numelui tau.

 

Cerul a aruncat tot rumegusul din lume,

Sa nu aluneci pe pântecele meu inghetat

Lustruit de fruntile taietorilor de lemne

 

imi intind mâinile zgâriate

Si buzele crapate de respiratia ta,

Iar intre noi, pântecele meu care nu intelege

Ca trebuie sa te nasca

Si tu care nu intelegi ca eu am pântece.

 

Mai musc si azi din forcepsul dat de bunica

Fiicei pe care mi-ai calcat-o in picioare

 

Si-ti cresc in continuare degete

Cu inele pe care le oferi sotiilor din tine.

 

Mai trec prin fata ta uneori

Când ochiul de la spate se inveleste.

 

 

Rares Craiut
Declaratie

Despre toate cele vazute si nevazute de la inceperea lumii,

Despre verbul care usuca orice intentie umeda,

Despre minore si majore, dominante si efemere,

despre toti si despre noi, care priveau in alta directie decât a mea,

Despre starea de greata si verde a bisericii,

Despre puful poligrafiat al antebratului tau care amintea vag mitologia corpului tau,

Despre melanjul prelung si greu, dorit si nedorit,

Despre covorul pe care misuna toate cele nascute gratuit din diversele noastre intâlniri,

Despre degetele mai abile decât ale mele,

Despre toate cele verbale si artificiale,

Despre uitarea permanenta a dorintei si a raspunsului incarcat,

Despre ura (si nu iubirea cum ar crede unii) care ne va ramâne si ne va folosi la pensie

 

 

Teofil Pintilie
Noiembrie sfârsit

Tu tii parfumul spre albul nesigur al palmei

când incep mâinile sa fie pasi in vis

bea tu vinul din unghii

si lumineaza-mi somnul cu ceara si sânge

 

Au inceput sa cada din palme aripile,

ti-ai asezat dintii pe marginea oglinzii,

te-am incercat cu degetul si stiam ca esti.

 

Te-am strigat intreaga in marginea gurii, pe frunzele din ochi,

de ultima umbra si de carne prabusita

in abisul ceasului.

 

 

Emil Salageanu
Lut

Mi-as fi dorit sa-ti pot smulge de pe trup

pânza de iedera

De care-mi lipisem buzele crezând ca esti tu.

Luna se scurgea incet pe fiecare frunza crescuta din trupul tau.

Siroaie.

Poti simti in palme caldura linistii din incapere, din noi.

Din coltul ochiului tau o picatura sapa sant in obraz

N-am sa am curajul sa-ti smulg cu dintii pânza in care te-nvalui

Tu te-ai scurs odata cu picaturile tale de luna

Mi-e spaima c-au sa mi se amestece in cap

Carnea si gândurile.

 

 

Cristina Novac
Insomnie in gri

M-adorm in ochi de zi si ceas de umbra,

in glezna jupuita a unei amintiri lichide

Mi-am rupt un brat si l-am pastrat in coltul inmuiat al ochiului stâng

sa imi afund palmele somnambule pâna la cot

Cautându-te in raza supurânda a lunii

in mar de somn

in joc de pietre moi de seara

stiu ca-mi vii in doze mici, pitita grijuliu: o frunza stacojie

radacina copacului putrezit in vis

un vârf de ceara

si arlechinul sfâsiat in parti

Ti-am presarat mari de ochi nebotezati

Si te privesc cum imi surâzi banal

Din asternuturi de degete neinflorite

Te uit in soapte verzi de mâine si

te-amintesc in zvon de rosu vechi

 

 

Mirela Balas
Imaculata placenta

Culeg din altare aschii din tine plesuve si tocite

si din ruginitele pânze gesturi infipte in smalt;

doar in placenta, cu tine, respir, când ma-ntorc

acelasi cântec suspendat,

mângâind aceeasi carare ce duce spre hau;

culegând temelia de ceata

sorbind, fara plânset, tinctura de sens

din orice crapatura de oblon sau de iris,

din orice lumina pe care o curge culoarea.

 

Culeg dintre zaturi anemone ucise cu saruturi,

sarcofage bântuite

chipul tau incearca sa urce,

dar are talpile uscate in marmura;

mâinile zimtate ies din macel,

alunec prin cheaguri de umbre-alterate

si prin perdele de clipire.

 

Nu rup pelicula de lacrimi

iti culeg din nou mirosul si il repun in lemn,

in voci lichefiate in tandari rozmarine de vazduh

ramâne din tine o dâra de ieri

topita in azi

sau in alataieri

astept sa ma gasesti:

nu in albie,

nu pe dig,

ci intr-o noua placenta,

in placenta unsa de tine cu mir,

scufundata ea insasi in geamanul pletos,

in spargatorul de vise sau de placente,

in scârtâitul intrarii in lume

 
 Share on Facebook Share on Twitter Share on Reddit Share on LinkedIn